a murit scrisul! zic unii și fierb
colivă rea fără grâu de cuvinte
să râzi? să plângi? de inima lor
sădită-n ogor fără minte

creierul cui pocnește a nuci
gura cui miroase-a gutuie
cu secera-n mână snopesc frații mici
și dric după dric la cerul orb suie

[…]

aripi ciunte omoplații mei!
dumnezeule! mă mai vrei?!
sau mă zvârlu cu fruntea în jos
în crucile tale de os

bocitorilor! zodia mea-i cobilița
cămeșii lui iisus nu-i rupeți altița
sacagiilor! săturați-vă întâi pe voi
destul sufletul s-a fost fiert în noroi