in vitro 36


rămân cocoșul pus pe-acoperișuri
din tablă sură înfruntând furtuna
ni îl înmoaie vipia nebuna
nu se încurcă-n oarbele desișuri
de sus orașul mi se pare duna
în care surzii își împlântă șișuri
un soi bizar de umbre și hățișuri
în care scurmă necurmat minciuna
dar casa mea bătrână și-a dus veacul
șindrila curge moale în răstimp
rugina groasă mi-a tăiat hamacul
mă încovoi sub orice anotimp
și peste noaptea ce-a pornit atacul
picioarele mi s-au desprins de timp


24 iulie 2006


|