Vreau să caut un punct
de unde să încep jocul.
Să privesc în sus și-n jos,
în arborii cu brațe ruginii
acolo unde limba muzicii
îmi linge sufletul
ca un câine nenorocit
când iși găsește stăpânul
aș putea să-l caut în oglinda
în care capul meu arată
ca o cutie cu ochi scânteietori.

Și dacă l-aș găsi in mine
sau în toamna asta?