noaptea întârzie la fereastră are chipul uscat
ca al fantasmei ce bântuie Avenue Collon

sentimentele mele dorm cu fața la perete
când se vor vindeca de uitare
se vor apuca de iubit

eu le păzesc mereu de teama morții care nu ține post
coboară zeii nopții la geam toate tainele
literă cu literă

prima picătură a luminii îmi desface gândul
o bănuială rece urcă prin tălpi
atunci strig împotriva uitării
TE IUBESC!