Mi-e teamă de viață, căci încă n-o știu,
mi-e teamă de nopți fără lună...
Mi-e teamă de stele ce cad în pustiu,
de ape ce viață în ele n-adună...

Mi-e teamă de cerul senin, însorit...
Mi-e teamă de marea sărată,
ce-i abur de suflet zidit în lichid,
lacrimă verde din stele iscată...

Mi-e teamă de masca senină, zâmbind,
cu raze de soare-n cunună—
în ea simt nori negri, stele murind,
vânt rece și aspru, pescăruși țipând a furtună...

Mi-e teamă să-ncerc a privi înapoi,
mi-e teamă de noaptea ce vine...
Mi-e teamă de urma ce-o lasă timpul în noi,
mi-e teamă de... viața din mine...