Se culcă-n streșini furia ursuză
A ploii după sindrofii zălude
Și-n plopii jefuiți de vânt se-aude
Ecoul tainic bâiguind o scuză.

Un țipăt sec prin negurile crude
Și pata de lumină ce acuză
Crepusculul din camera obtuză
Se năruie pe geamurile ude

Ca un talaz cu spumă pe faleză.
Pornesc melancolii la vânătoare
Prin colțurile vlăguite,-n care

Nu le ajunge flacara obeză,
Și le primesc în rugă și asceză,
Visând turbat la dragoste și soare.