ah aceste clopote ce înăbușă liniștea
și propagă nevolnice sunete
spre marginile cuvântului
totul e adormire și trecere
îmbătrâniți
cum stăm și ascultăm vibrațiile neliniștii
în ceasornicul vieții
cum ne cufundăm în marea de vise
și trecem apoi mai curați în iubire
cum ne agățăm cu toată ființa
de toartele vidului evitând nimicul
ce vrea să ne destrame
parcă am fi două spume de apă
evanescente
parcă totul ar fi un răspuns
la întrebările noastre despre a fi
aceste clopote ce izolează liniștea
cu un cerc de sunete
bat ritmic și în sufletu-mi
încercat de tristețe
prin parcul solitar
trec tineri hohotind la luna-nghețată
mă pierd și eu cu privirea prin liniștea
de gheață ce-acoperă iute totul
iar clopotele bat dizarmonic