Nu meriți primăvara mea târzie
chiar dacă vara fără tine îmi va fi pustie
și-n toamnă mă voi intreba cum ar fi fost,
iar iarna cred că n-o să aibă nici un rost!

Nu meriți cheia lacătului meu
chiar dacă pieptul el mi-l apasă greu!
Singur și hăituit mă voi simți
precum un taur in coridă,
căci nimeni n-o să poată
vreodată să-l deschidă.

Nu meriți ale mele calde ploi
chiar dacă fără ele mă voi preface-n sloi,
și din furtuni îmi vor rămîne
doar nouri să îmi fulgere și să îmi tune!