profesorilor mei de dincolo

mi-e dor de un cadru dubitativ al esențelor severe
mușchii mei de muselină se desfac și cresc la gândul
că ne vom strânge din nou la masa ca o ventuză
unde-a început frica
tropăitul lingav al cuvintelor îmbrăcate prost
sau strălucitor
fastul tuturor serilor bahice
mișcările sensul sistemul

vom avea fiecare sinele așezat în față
ca un pahar
conținutul dozat cu gheață
abur și fiertură alchimică
voi șase
și eu
câinele franțuz

în subsolul hanului cu lux și mucegaiuri
barbeș
țicnitul orașului ne va servi apoi
va valsa cu roaba în jurul mesei
simțind cum viena
studiază prin el nebunia
în timp ce

verbele noastre tari se vor lovi unele de altele
se vor freca până când fiecare din noi va mai
avea încă un sine ca un balon agățat de papionul putred

(de sărbători vreau să vă sun și să vă rog
să lipiți receptorul de burțile
pline cu elevi învățând
s-ascult îndelung cum înjuram cum iubeam
cum recitam cum mă plimbam prin golul adolescenței
cu iubite în mână)

vom sta îndelung și vom râde de toate câte sunt
doar o clipă privind
în mijlocul mesei un pahar lung
un singur pahar
al morții