Ridică-mi umbra lașă din țărână
Și apretează-i liniile nude,
Prin patul tău, în așternuturi ude,
Cu visul și dorința ce te-ngână.

Prin netezire, temerile crude,
Ridică colbul nepăsării până
Te recunosc drept sclavă și stăpână
Silind-o să se-nchine și s-asude.

În grija ta va capăta culoare,
Miros și gust; dimensiune'a treia
Se va-ntrema și va ieși la soare

Pentru-a-și aprinde sub câlcâi scânteia,
Iar eu voi digera cu greu ideea
Că umbra-i vie pe când trupul moare.