agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-07 | | dispăruse de o lună încheiată și-a făcut un timp datoria a căutat-o la morgă la urgența în apartamente închiriate cu ora se gândea poate în dâmbovița mai departe pe dunăre în mare chiar și in ziare i-a apărut portretul dezgolit o dată cu scris mic dedesubt dispărută de-o lună încheiată și-a făcut datoria copoii au mirosit cupele ei de dantelă ciclam tricoul blugii și haina de piele întoarsă în ordine inversă așezate pe spătar sub pervazul fereastrei deschise în ger au tras de lesă de mâna de om de voința lui de inerție s-au oprit la pervaz dincolo de el se ridica un perete de canion în care sorii iși băteau apusul doar cât ai clipi * nu aveam ce să fac cum să spun c-am rămas se vedea cum crește conturul marcat un halou de lumină albăstruie ca de neon clipind enervant icnet surd era vis într-o sală fără mobilă cu durere ecouri iar tu chiar în mijloc pe un scaun cu spatele la geam cu leșul meu pe genunchi încă proaspat mușcai fără poftă din inima crudă nu aveam ce să fac îl doream îl ceream mi l-am vrut nu mă mai cuprindeau cureaua nasturii brațele tale de abanos nu mă ajungeau nu mai zăboveau pe sânii mei întăriți dureros înfășați strâns în chingi mumii ale fricii * mă ascunsesem într-o gaura de șarpe în chiar peretele din fața ta un pui de piatră să iți nasc tu îl priveai atent fără să-l vezi cât o clipire sorii adăstau pe casa lui mă cuibăream în zid un ou ca tine dar de cremene în centrul uterului meu dormea pe care să-l cioplești apoi meticulos cu unghiile tale crestate de cuțitul unui circar orb cumsecade ce-ți măsura regulat fără patimă ca un refren fredonat aerul din plamani apnee pe termen limitat a nimerit te-a nimerit pe roată te-a rastignit pe ea te-a învârtit în ziua aia cand am fost la circ fără bilet iar el a zis hai cine se oferă cine are curajul să poftească în arena atunci credeam în tine eu am zis du-te fii om și-am încetat să-l caut pe cel adevărat era bun arunca doar între degete în ciuda cataractei avansate venele se umflau pe dosul mâinii tale din ele creșteau așchii și se lungeau în gratii se țeseau în colivii uriașe schele peste cupola circului copiii rămăseseră cu gurile căscate pe fruntea ta se zbăteau capilare se spărgeau în cornee atunci a mișcat prima dată * nu puteam să rămân n-aveai cum să-l dorești ai fi crezut că semană cu tine încă un ou de lemn încă un rând de sfori doar un faraș de jar cenușa adunată din soba cu vătraiul eu știam că e piatra îi simțeam cotul cum îmi sfâșie carnea cu dinții tari cum sfârteca hulpav un capăt de cordon când se-nvârtea în mine se prabușeau diguri ape se revărsau toate organele mele se comprimau îi făceau loc să crească * acum te urmărește din zid redecorezi împingi un pat în chiar salonul gol un tablou un ciocan un pumn de cuie ea urlă nu acum tu o privești dar nu o vezi n-auzi respiri încet parcă te-neci tușești măsori din ochi peretele unde să-l pui vrei să agăți un nud în tablou este ea și din ea te strecori cu capul înainte așteaptă nu lovi nu înca nu apuca ciocanul și lasă-te născut din uterul ei rupt aluneci tu de piatra nemuritor și rece la aer ai țipat ai luat nota 10
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate