Realitatea este cel mai frumos spațiu virtual din universul ființei trecătoare

sunt călător clandestin în visurile tale cu destinația fericire

mă așez la fereastra singurului tren: gândul-expres

o amintire

Pe peron în fiecare stație un an flutură din batistă cad zile ore minute

săruturi de-adio și n-am cuvinte-n secundele ce aleargă pierdute

linia vieții este o cale ferată ruginită de amare speranțe

și dorințe tăcute

trăiesc într-o lume bizară

clădită din nenumărate iluzii

mă-mbăt cu apă chioară

din lacrimi îmi fac perfuzii

gustul sărat

vorbe sărate iubiri nesărate

atingeri confuzii

cu grijă durerea-și alege victima fără să-i pese

un geniu în delirul unei opere neînțelese

curge cerneala direct din inimă

pe pagini mirese

iubeam și nu puteam avea

ce se-ntâmpla cu ea nu mă privea

până și umbra mă lovea

imaginația

realitatea

gândurile

visurile

totul

și

nimic