s-a încâlcit un nor în plopul din grădină
precum odinioară berbecul în tufa de pe munte
se zbate ca să scape si mă gândesc sä-l sacrific
să-i curgă sângele albastru pe piatra fierbinte a
inimii mele și carnea lui albă s-o pun la uscat
să-mi tai câte o felie când mi-o fi dor de ducă
și iar mă gandesc sä-l ajut să scape din prinsoare
să zboare mai departe peste pământ

hai duuuu-te noorule in luuume
si spuuune-i ciine ți-a dat druuuumul

și când mi-o fi prea cald vino și umbrește-mă
și când mi-o fi prea sete vino și mă adapă
și când o fi să fie nu mai veni
du-te pe pustii