Lângă ochii mei
răsare apusul unei viziuni:
Că voi mai iubi vreodată
Așa cum te-am iubit.

În săgeți zburatoare fără țintă
Se prefac zmeii ideilor mele
Fără tine

Am fost sclava păgânelor mele dorințe,
Am fost idolul creaturilor mele,
mi-am dezlegat povești triste,
pentru a zâmbi la amintirea ta,

dar nu mai pot.
ieșirea mea-i prea veche
nu mai îmi pot citi crâmpeiele de speranță

îmi tremură iluzia eterului pe buze
nu mai exist
nu mai rezolv nici o problemă existențială
nu mai am nici una
pentru că
de fapt nu mai sunt

cum aș mai putea fi,
zugrăvind zmeul de pe cer
ce îmi aleargă puterile
doar să-ncerc a-l ține?

dar eu,
eu
cred că nu mai sunt