ochii lăsau dâre roșii albastre printre scaunele lichide
în schelete nu mai acoperă monștri luminile orbitoare
disecau pupilele verzi roșii ne luam la întrecere
cu copacii acoperișurile cu mâna întinsă
oamenii dădeau foc copitelor striveau reclamele
colorate și își mureau visele își călcau pe ochi
atârnau ambulanțe de fețe descompuse în bucăți
de marmură scrijelea asfaltul
prea mult de curățat pentru o singură zi
grăsanul făcea ture prin craniu ne composta gândurile
era talentat curgea sârmă până inunda pleoapele
cu suc de lămâie