M-am logodit cu timpul din urmă
Luna și stelele-mi sunt gravate pe inel
Stau martori la infinita ață a zmeului
Care se înalță pe tonuri de culoare
Din mine în vid, din plin în mine.
Călătorii suspendate pe câte un nor
Se termină nemestecate între îngeri
Ca și baloanele gumelor de mestecat,
Ca și cum ar uita de foamea finită.

Mai vizionez câte un film de pe covorul meu cu tigri
Și uneori, uneori ei imi zgârâie câte o amintire
Despre cum încercam să zbor spre zare…
(iala camerei mele e bine încuiată,
nimeni nu poate să intre,
pot să spun sau să șoptesc liniștită:
nimeni nu poate să intre)
Inelul cu care țin ața zmeului îmi rămâne la fel pe mână
Covorul rămâne înviat cu amintiri
Iar eu mai privesc în sus la martorii care tac
Fără a-mi spune nimic de tine
În timpul din urmă