e prea frumos că frigul face să crească aici
nu departe de marginea casei tale
zone în care se dezvoltă asociații
ca într-o lume minusculă
a gradelor de rudenie

astfel un incest poate fi doar gestul
puțin grav
al ideilor pierdute doar o voce groasă pe covorul de iută
pe care un copil l-a îngrămădit într-un colț mort
al camerei

e casa firavă căptușită cu identitate
eticheta unei cărți care te poate privi și sustrage
până când ți se împleticesc picioarele
pe gheața mai subțire decât ziua

frigul e atât de frumos
două cadavre roite de tactilități de gheață
mirosul desprins de intimitate ridicându-și ciorapii
pășind de parcă ar trece printr-o apă mică

pierderea identității e unsă adânc precum o bucată
de pâine care
suportă greu zăpada mâncată în graba
e frig e frig nu mai fuma andrușa
o să mori

(două săptămâni pe câmpia siberiană ți-ajung ca s-o iei tot
înainte către apusul soarelui
terfelind albul
respirația ruptă în piept
ochi țintuiți)