Un iepuraÈ™ maroniu,
Ce din toamnă era viu,
Socotea că urechi lungi
Îți trebuie să-l ajungi.

Când mămica a plecat
Ca să n-ajungă vânat,
Socoti că e prea mare
Să mai ste-n ascunzătoare.

Ș-atunci micuțul poznaș
A zbughit-o pe imaÈ™.
Dar vulpoiul, fiind tare,
L-a înhățat de picioare.

Vai, sărmanul iepuraș,
E în burtă la conaș,
Pentru că n-a stat ascuns
Unde mama lui i-a spus.