Fata cu pantofii de hârtie
valsează timpul de jucărie
în dansul ei de titirez
îi simt pașii mici și verzi
ca o sirenă alb tăcută

Sala de oglindă cer turcoaz
se îngustează pas cu pas
în privirea mea sticlită
înspăimântat și de frică
valsez pasul ei mărunt și calm
într-o sală în delir de an
ca o toamnă de potir cu bolovan

Fata cu pantofii de hârtie
mă duce sus în poezie
în pasul jucăriei timp
mă face un șnur de carte
pentru pantofii ei de moarte
Fata cu pantofi de infinit