...Și suntem în sfârșit
suntem atrași
de o stare imponderabilă
de a fi și abruptă
și suntem, da
spre un final
cu cer frumos, ecouri largi
și inima răsfrântă.
În fapt
simpla atingere, simpla prezență
îmi e granit
mi-e piatră în mine
meteor ce zvâcnește
și zvâcnește
erupe;
atrași de tot și de nimic
ireali
ieșiți din timp

noi totuși suntem.