În absurditatea cu care-i strigă
Aproape în fiecare dimineață
Că nu e bună de nimic,
Găsește mereu câte-o speranță,
Că mâine el... va fi altfel.


În stoicismul cu care îi rezistă la fiecare palmă
Cum demonii rezistă la fiecare rază de lumină,
Vede o răsplată perfectă pentru dragostea pe care el...
Nu i-a purtat-o niciodată.


În țipetele și ocarele lui
Care deja îi completau zilele
Și în lipsa cărora înnebunea,
Ea vedea muzică.

Ea îl iubea.

Ea era nebună.