Rime, potire umplute cu rime
Și marea ce seacă valuri de iubire
Întreb pe Cel ce are să învie
De ce a fost și nu o să mai fie?

Copii, copii pierduți în greșeală,
De prietenia voastră ideală
Răspunde Cel ce are să învie
Din ce a fost nimic n-o să mai fie!

Luna furată de arcușul prost
Ca stelele noaptea să fie fără rost,
Mă-nspăimântă Cel ce are să învie
Căci nimic din ce-a fost n-o să mai fie.

Sufletu-mi a rămas fără visare
Căci nimeni în lume n-a dat apărare,
Doar Cel ce are să învie
Și din ce-a fost și e nimic n-o să mai fie.