Eu sunt ceea ce mă prefac că sunt:
Tu.
Mi-am închis colțurile gurii,
Mi-am sudat limba de gând
Și mi-am cusut buzele cu tăcere.
N-am mai rostit un sunet nimănui.
Și m-am lăsat într-un prozaic sur, fără sclipire.

Dacă n-ai fost tu să-mi spui că ești eu…

Mi-ai fi înțeles glasul răgușit de tăcere?
Mi-ai mai fi cuprins limita inimii
Ca s-o transformi în orizont?
Mi-ai fi crezut șoapta din gura cu
O buză de pământ și una de cer
Cu limba mută și slută și crudă?