Se dedică domnișoarei Bianca Georgiana Radu



Într-o zi, Furnica-Mamă,
după ce sfîrși la clacă,
nuntă mare fetei sale,
Furnicuța, vru să-i facă.
Și-nvîrtindu-se surata
înainte și-napoi,
răspîndi plăcuta veste
în întregul mușuroi.
Chiar se lăudă la toți,
sumețindu-și neagra ie:
-Nuntă ca a fetei mele,
niciodată n-o să fie!
Trebuia însă grăbită,
-nu degeaba, ci cu rost-
căci peste o săptămînă
începea Marele Post.
Adună Furnica noastră
pentru zece nunți bucate
și butoaie mari cu vinuri
să te-ndopi pe săturate.
Dar cînd toate fură gata
pregătite să înceapă,
și-aminti că n-are cine
să le cînte la agapă.
Oricît s-au gîndit nuntașii,
de la mici pînă la mari,
nimeni nu mai pomenise
nuntă fără lăutari.
Și cum neamului lor, Domnul
nu le-a dat glas minunat
Furnica, ne-avînd ce face,
pe Greier l-a căutat.
L-a găsit în ușa casei,
ocupat c-un scîrțîit.
Aștepta cu scripca-n mînă
parcă ar fi bănuit.
-Vino, rogu-te de-mi cîntă,
zise ea, că-ți dau de toate;
nu mă lăsa de rușine
la neamuri și la surate.
El, privind-o peste umăr,
Îi răspunse cam pripit:
-Þi-aș cînta, vecină, gratis,
dar acuma sînt tocmit.
Îi mai spuse că nu vrea
datornic să îi rămînă
pentru bunătatea ei,
-Vino peste-o săptămînă
și-o să-ți cînt de n-ai să te
odihnești nici o clipită,
mai amînă și tu nunta
că doar nu e... necinstită.
-Eu aș amîna-o, frate,
ca să îți dau ascultare,
însă nu e cu putință
că intrăm în Postul Mare.
Și cum știi și tu prea bine,
după al Domnului plac,
în această perioadă
cununii nu se mai fac.
-Apoi, ce să zic, vecină?...
Greierele se căina.
Și luîndu-și scripca-n spate
a plecat în treaba sa.
Nu era chemat, firește,
ca să cînte nicăieri,
dar de-un lucru-și amintise,
stînd pe prispă, tocmai ieri:

Că odată, mai demult,
prefăcuta de Furnică
nu i-a dat cu împrumut
o grăunță cît de mică...