Stele închipuite pe cer. Lumina lor are
indiferența nobilă a băutorilor de absint,
dimineața.
Întuneric de cinema, de groapă fără mort,
de timp trecut, pe furiÈ™,
în celălalt. Liniște,
cuvîntul e în afara mea:
eu nici nu ating mîna cu care scriu.
O limbă lovește exteriorul clopotului,
voluptuos,
se pierde bărbatul în femeie
ca apa-n pămînt după o secetă lungă.