pătrunsă de solemnitatea aburului de cafea
te lipești de mine miorlăind ca o felină recunoscătoare
lingurița se bâlbâie
se învârte haotic
lovește porțelanul ceștii
sare
pe gresia bej cu rosturi goale
niciodată umplute de chit

sunetul inoxului pe ceramică imprimă casei acustică
de piramidă
de arc de triumf
de mausoleu
încremenesc în sunet poate statuie unui zeu
ispitit de frumusețea oamenilor

ai crede că liniștea se dă pe balustradă
iar praful coridoarelor tună
ne cuibărim împreună
și nu răspundem
zilei de mâine care insistă la interfon