agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-03 | |
respirând întreagă viața calculând triunghiul sferic
de pe-acum a lor părere te absoarbe-n întuneric un infern de timp va trece până când prin ce resort în oceanul lumii aste gândul te va naște mort și-n prilejul de a plânge-n spațiul ce li se deschide vor râvni însuși pământul de la baza piramidei ... mai însetați de parcă un vânt solar îi poartă a fi în amnezie înseamnă a lor artă (cel susținând că lumea a început cu sine ce ar mai vrea decât cu el să se termine?) astfel orbiți de glorii nu le-ar ajunge poate cândva nici înălțimea Olympului din Marte ... prăbușit în tine însuți uneori citești în gând în oglinzile eterne semnele de pe pământ să nu crezi ce spune magul că-s divinele cuvinte – spre oriunde-ai fi ridicol să încerci a te desprinde singur împotriva lumii – pe oracol întrebându-l – în genunchi tu mai departe cercetează labirintul ... de când cei vii mă ocolesc aud cum morții mei mă plâng vor să coboare în adânc atât de obosit mă simt în ăst periplu cât mă schimb încerc să mai adorm un timp nu mă uimesc dacă în alții încep de-acuma să dispar de-ajuns că arbitrar ne naștem refuz finalul arbitrar ... strângă-se aurul tot în enclave iluminează doar spiritul – ave! tune din ceruri vocile grave – murmurul tău e cutremurul – ave! ... o noapte două trei o mie ce nopți măsor de când mă știu această cruntă parodie a vieții de bătrân geamgiu când caravane trec orbește sub dâra palidei lumini să nu te miri că se vorbește prin semne doar ca-ntre străini ar mai rămâne prin urmare să-ntindem până la refuz burduful unei orgi barbare între Caiafa și Isus ... alergi alergi mereu să afli încerci să mai salvezi ceea ce urmează să dispară mai repede decât apa decât focul și decât sunetul ți-e gândul într-acolo nu simți că salvând în măsura în care singur te distrugi ești ridicol târziu îți dai seama că de fapt lumea e în tine că imaginea ei e propriul tău chip că pentru fiecare odată cu sine totul se stinge ... mereu singur fără gesturi în plus fără surâs de complezență gata să-ntâmpini deopotrivă ceea ce se repetă și ceea ce neprevăzut urmează pregătit pentru toate pentru iubire pentru pustiu pentru moarte ... am avut un Dumnezeu prieten – când eram fericit nu știam acum nu mi-a rămas decât iluzia acestor versuri acestor gunoaie acestui tomberon acestei poveri acestui edict vertical strâmtă în umeri e gloria – absența păstrează focul unei tăceri violente acum dacă mă uit plângând în ochii celui care m-a făcut să plâng dispare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate