în copacul de la fereastra mea
toată vara au cântat păsările
ciudate ființe străbat
jumătate de lume să ajungă aici
în curtea aceasta ascunsä ca o bastilie
au furat din palma mea miez de pâine albă
și tot rănindu-mă cu pliscul lor de bronz
mi-au prelungit linia vieții
cu câteva anotimpuri
la colțurile ochilor
mi-au apărut între timp
așa niște linii fine
piciorușele lor gracile
călcându-mi pe tâmple
descărnat copacul
îmi bate la geam
cu oasele lui negre
azi i-am pus pe-o ramură
o pasăre de lemn
si parcă s-a mai liniștit