La nord de suflet ghețuri abisale
În stoluri cătrănite se-nfăsoară
Pe liziera nopții ca o ghiară
De pâclă alburie și de jale.

Mă-ntorc. La sud, în tempo de cimbale,
Sub soarele vitrifiant de vară,
Sibile dulci și despuiate zbiară
O profeție și îmi dau tarcoale.

Cu-n pas lasciv spre trupurile goale
Și-un pas-napoi în volbura polară,
Ezit să-mi culc intenția precară
La alte două puncte cardinale

Și să îmi răspândesc comod escale
Spre tine,-n deplasarea liniară.