ploaia depileaza copacii severi
mainile cauta adapust sub alb
freamata ca frunzele
uneori spun rugaciunea
ce bine e pe o planeta
singuratica
sa fi demiurgul care le stie pe toate
dar niciodata el-
cel care daruieste seva-
nu-si va cunoaste radacinile.

mareu in adulter
ziua se demachiaza in ugere
din mine vine noaptea
imbracata in rimel...
cat de gri mi-e iubirea voastra
puritate rosie invesmantata in lacrima.