corbii se rotesc deasupra grădinii,
soarele se scufundă în sânge,
vântul taie respirația mulțimii
ce plânge.

haite devorează pămâmtul,
muște zboară haotic
când mă trezesc buimacă din somnul
hipnotic.

femei iși aruncă copiii în râu,
soții își incalcă jurământul,
corpuri înecate în desfrâu
anunță începutul.

și începe să se scurgă visul din mine,
ușor în pămât,
iar El nu mai înțelege, nu vine
demult.