se-nalță spre-a cerului boltă
din munte semeață spinare
tăria cernând dezinvoltă
de-azur și de nori apăsare

cocoașa de verde împinge
din cetini belșug de arome
doar toamna mai poate învinge
priveliștile-i monocrome

în iarnă acceptă să-i șadă
pe creștet scufie de ger
țesută din fir de zăpadă
cochetă sclipire spre cer

abia-ntr-un târziu mai respiră
reduta caruntă,-n April
când soarele cald îi răsfiră
podoaba de cețuri ca dril