erau minutele paroxismului levitației prin abisuri

erau zile tăvălite prin flăcări glaciare

pe pământul revigorat de cruciada libelulelor
praful năștea un castel de sticlă
în care eu si îngerul meu
legănându-ne-n hamace
fumam ultimele jointuri cu reviviscență

ciopleam fumul

din scrum ridicam cascade de dragoste