îți scriu cum
a căzut vremea ciumei, Javier

e pustia
pe văi
greierii tac
în prund curg
vocile uscate
leșurile umflate ale lumii noastre Javier

ușile-s moarte
îmi trec urmele goale pe înserat
fără de liniște
mă agăț de căpița verii trecute
ea ține
icniturile
gâfâielile noastre ostenite
sângele

vitele așteaptă deznădăjduit
urletul
împingeam
strângeam ura cu dinții
până în zori
apoi
am bușumat pruncul c-o mână de ierburi uscate
are ochii tăi să știi
i-am pus la gât
crucea fecioarei

căzuse prin fân, Javier