mergeam pe străzi pierzându-mă
pentru a mă întâlni cu mine însămi

nu era între contradicțiile mele loc
de întoarcere
când pierdeam definitiv o amintire
mă deșiram literă cu literă

echilibru a venit de sus
pe sul de lumină
înrăma tablouri
cu visele ce-mi ieșeau prin toți porii

când creștea lumina creșteam și eu odată cu ea

Tu m-ai iubit întotdeauna atât de simplu
Imi trimiteai aripi
ca să-mi ajung din urmă visele
Imi răstigneai mereu cuvintele
care mințeau

eu eram doar o femeie cu pietre cusute-n pântec
fără să știe forma copacului
ce i-a furat soarele

adevărul a venit de sus pe sul de lumină

mâna mea oarbă a învățat să construiască
un Dumnezeu întreg