Chemați un popă ca să mă dezlege!,
Căci creierii mi se cufundă-n ceață
Iar inima, sub platoșa, îngheață,
Când îmi așez coroana, după lege,

Pe funtea lată, condamnat pe viață,
De un sobor de îngeri, ce m-alege,
Peste cenacluri și bufon și rege.
În vise de cristal, spre dimineață,

Îmi dau onorul versuri troglodite,
Și le dictez atacul; dintr-o mie
Se-ntorc din abator, ca niște vite,

Doar paisprezece,-n post la datorie,
Cu gânduri seci și doruri de iubite.
Sunt posedat parșiv de poezie!