Cerul dintre noi se naște în fiecare noapte,
Odata cu nenăscutele șoapte ale privirilor de care ne este teamă.
La ora fixă, după ce au cernut cele lumești,
Gândul, visul născut din el, clipa născută din vis
Se întâlnesc la mijlocul viitorului cer.
Din contemplarea lor se nasc mângâieri, săruturi și... dorința.
Gândul învață mângâierile să valseze pe viitorul chip,
Visul învață săruturile să se dăruiască viitoarelor buze,
Iar clipa... clipa conturează în jurul lor, cerul nostru
Și, până la răsărit, învață șoaptele nenăscute cum să contureze,
Din dorință, Viitorul trup.

Răsărit, nu vrei să lași șoaptele să se nască în locul tău?