Stau în mormînt
ca floarea-n fereastră.
Mi-e sete, urlu, mi-e sete -
gălețile ies din fîntînă
goale dar fericite
căci tot mai aproape se aud
luptele de berbeci ale norilor.
- cei învinși se vor preface în stropi de ploaie,
îți spun. Zilele mele sînt schimbătoare
ca palmele unui cerșetor mincinos.
Tîrziu vine femeia și plînge,
din ochii ei cad lacrimi grele,
le înghit păsările și nu mai pot zbura.
Mă răsucesc în mine, pierd șirul vieților.
Trăiesc și mor
cu ușurința cu care un copil
își duce la gură piciorul.