Eu nu vând neliniști
Ci las testamente îngropate în litere urmașilor
O stare maladivă mă amăgește cu căldura șemineului
Amplasat la un colț de bloc între pereți crăpați
Cu găuri la mijloc de generații
Prin care amăgirile se preling în firișoare – umede amăgiri
Condensul și mucegaiul se amestecă cu ele
Și picură pe trotuarul cu istoric noroios.

Atitudini omenești se ascund sub rufele puse la uscat
Sub geamuri prin care lumina nu trece
Decât prin prisma ei opacă... sârme îngreunate de tristeți
Neajunsuri și speranțe înfofolite în pagini de ziar
Făcute ghemotoc și aruncate pe fereastră
Ma aplec și le adun... le pun în pungi și le duc la punctul de reciclare
Nu voi primi nimic pe ele – e doar un simplu gest umanitar
Eu nu vând neliniști.