agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2104 .



Elegie(3)
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Kasper Hauser ]

2007-01-09  |     | 



Elegie obscura

I

Ascultă cum se prăbușesc cuvintele pe trepte
Ca un vals neterminat de toamnă –
E târziu și fantoma ta încă doarme

II

Demult, puteam strivi, printr-o sclipire
un munte de îndoieli
Puteam citi tremurul mâinilor
într-un patinoar de gânduri
Ningea arar și era ger –
ca dovadă ca iubirile nu se înfăptuiesc
Numai vara

III

Nu credeam că voi fi vreodată
Părtaș la înmormântarea numărului doi
din cântecul târziu al tristei trubadure
Voiam să-mi strâng pulsațiile inimii
într-un buchet
Și să ți-l las la ușă
Ca un ultim strigăt de întoarcere

IV

Acum e frig... din nou...
Și Ora Lupului s-a rătăcit
Pe drumul zădărniciei
Iubirea e numai o o marionetă legată-n lanțuri
De un păpușar sadic
Peste noi picură încet
Timpul își picură parcă ecourile sau stropii de sânge,
Iar lumina... e departe
Cea din camera, prea rece

V

„ – S-a scurs tot aurul din zile”
Citeam într-o pagină fugară
S-au scurs amurguri, numai deșertul a rămas
Să ne râdă în față
Dar inima se zbate să iasă din lanțuri,
Străină de ochii noștri
Se zbat cuvintele în pieptul celui ce-ndelung așteaptă
Un murmur de vioară
Și capul plecat pe umăr
Ca finalul sublim al unui poem
În care moartea numărului doi e numai o înscenare,
În care ninge rar peste noi și e ger
Și-aș putea schimba orice,
Numai să recâștig astă din urmă clipă
Să-i sorb din nesfârșita lumină
Aș schimba cursul atâtor ceasuri pierdute
pe drumul zădărniciei
Și-n noapte, la capul adormit
Þi-aș șopti, cu zâmbet lin
Din secretele unui cuvânt

Silencio

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!