Intr-o zi, Poarta Lumii
S-a deschis, poftindu-ma la cina,
Dar n-am putut intra...
Pe fruntea mea de vise
Aveam ca un gunoi
Pulbere de lumina ...

Cetatea forfotea intr-o culoare falsa,
Paduri de vorbe vuiau in ochii mei,
Minciuna eleganta, mult de tot fardata,
Desi, asa mascata
A pasare de prada
Se tot lipea de oameni,
Stiu eu, poate sa-i piarda...
Batranul Adevar,
Descult, flamand pe strada,
Purta in ochi sclipiri de diamant,
Numai ca nimeni, n-avea timp sa-l vada
Ardeau cioburi de gheata
In raiul ca de iad...
Si atunci prin
Poarta Lumii, de loc n-am mai intrat...


Mi-am luat in traista dorul,
Mi-am adunat venirea
Privind in uma mea
Poarta in zadar deschisa...
Mi-am prins apoi de umeri
Aripile si zborul
Intorcandu-ma la lumea-mi
De un* mi-am fost desprinsa ...
Stiind ca pentru mine
Acea frumoasa poarta
Va sta cat va fi
Poarta a Lumii
Pe vesnicie inchisa ...