Să te privesc?




Nu pot să te privesc,
Mi-e frică, s-ar putea să te rănesc.
Mi-e teamă să-ți vorbesc,
Mii de gânduri pe buze îmi gonesc.
S-ar putea să-ți șoptesc,
Nu pot, mi-e teamă, te ocrotesc.

De-aș fi o frunză uscată, galbenă si rătăcită pe pământ,
M-ai strivi ca pe oricare
Ori m-ai ridica și m-ai frânge cu nepăsare?
De-aș fi o lacrimă născută din durere,
M-ai șterge ca și cum însăși viața ți-ar cere,
Ori m-ai lăsa să mă risipesc în cădere,
În fiecare tresărire, in fiecare tumult și în fiecare rătăcire a ființei tale?

De te-aș atinge palid și temut
Cu un suspin de toamnă
Te-ai frânge în brațele mele,
Sau te-ai pierde in neant
Și m-ai osândi la veșnicii eterne
Pentru fiecare clipă în care eu te-am iubit?

Nu pot să te privesc,
Nu îndrăznesc să-ți vorbesc,
Mă feresc și să-ți șoptesc;
Eu, eu te iubesc.