și dacă pleci ce
sunt pe aceeași lungime de undă cu toate drumurile tale
ți le învârt pe degete până devin rotunde și iar încep să te număr
365 de zile în care știu din ce în ce mai bine cum arată copilăria ta primăvara
și vara îți împarte cu toamna maturitatea
se va roti iar peste noi pasărea frigului prevestitoare de rău
va urma bilanțul care mă scoate întotdeauna vinovată de lipsă din propria-mi gestiune
eu o să merg cu capul în nori și cu picioarele pe pământ imaginându-mi că sunt la fel de înaltă ca ploaia
pentru că oricum am de gând să îmi fac sărbătorile în toate locurile în care te-am câștigat
o să fim noi artificiile epidermei noastre, urmele moi ale cometelor,
instalația de lumini a încăperii noastre rotunde

știu că după aceea o să ne rostogolim în lucruri separate
o să gătim dietetic și o să ne mirăm în același timp de gustul sărat al mâncării
și deși n-o să mergem în fiecare zi la biserică sub coaste tot știm că adăpostim clopote
până când nu le mai auzi, încep să îti număr din nou
zilele