No comment!
Trecerea în doi…

Și, tocmai cînd oaia cea senzitiv-peticită,
ori vița-de-vie, ușor-încet domesticită…,

[- Știți teoriile cu în/rădăcinarea de plantă
tăcută, sau p(r)ost-ex.pirată,

… Sau, și mai nașpa
(oare argoul proaspăt,
rezistă la comparativ,
fie el și relativ ?????),

... cu libertatea regnului animal –
din care, spun
gurile bune de gură,
da’ rele de alte cele,
că ar face parte și omul

Deși, sincer acuma, încep să mă îndoi (sic!) –
care cică se poate mișca, pînă hăt-departe,
(anima, mey! doară nu Libertatea și Omul)

Cît îl ține Timpul, stăpînul tuturor,
Cît e prins de Spațiu, un X rătăcitor…]

…, Time out! Time out!
Buclă spațio-temporală,
în curs de restaurare.
Tutun și răbdare!

București, 18 octombrie 2006