Lacrimi și blesteme urcă
Ca o iederă, pe vise,
Frunzele pe creangă, nedeschise
Stau, tânjesc și torc încet în furcă.

Vinul e încremenit în viță,
Vântul s-a clocit de-atâta stare,
Totul este nemișcare,
Necrescută-i o cosiță.

S-a întors, o clipă, timpul,
Șița s-a întors în ghindă
Dar nu e destul și în oglindă
Mi-a încremenit în barbă, chipul.

Am întors, un pic, la roata vremii.
Nu-i destul și parcă nu ajută,
Pasu-ncremenit de ciută
Nu mai intelege mersul iernii.

Vino! caldă Alinare
Dorul mi se-noadă-n barbă
Un Isus, Sunt răstignit sub iarbă
Și te-aștept arzând în lumânare..