Pasiva, viata se scurge in clepsidre,
Raceala dintre stele e scrisa la patrat
Si roua primei ore e elixirul vietii
Pe care fiecare-l primeste separat.

Acum nici cavalerii nu-si mai disputa-un vals,
Dorinta e calaul, indiferenta-i sarea
Ce, pusa peste rani de taur in arena,
Iti sfasie cuvantul si-ti rascoleste zarea.

Nu mai doriti un teatru? E drama-n noi, nu piere,
Sa aruncam cu pietre, noroi sa improscam
Si haideti sa si radem, de noi cei vechi, fireste
Atunci, toti buni si tandri, acum... sa judecam!

Sa cada-n cer tot focul trecutelor bejenii
De amintiri coclite si de iubiri mintite
Si tot ar mai ramane si loc de adevaruri
Si de cumplite, amare, destainuiri facute.

Caci am ucis un flutur, iluzia desarta
Se stinge-n noi, vedem cum piere azi,
Descoperim iubirea pe-un tarm de mare, moarta,
Si visurile sparte in maluri de-un talaz.