Dac-ar fi să trăiesc o mie de ani
În grădinile tale, nu m-aș plictisi.
Aș lucra ca un salahor pe simbrie.
Aș curăța buruienile
Cu pieptenii mei aurii.
Aripa mi-ar fi arma cu care te-aș apăra
Iar seara aș uda florile cu apele încălzite
În inima mea zburătoare.
Dimineața te-aș trezi cu o ciocârlie
Care mi-a dormit în brațe peste noapte.
Melodia o va ști foarte bine.
Textele le va fi uitat, poate
Dar nu te teme, nu va greși!
Voi fi pe-aproape.
Îi voi șopti.

Dan David, Los Angeles, 08-24-2005.