Nimeni

Furtuni de iele mă frământă
Și nimeni , și nimic nu poate ,
Să pună-n candela cea sfântă ,
Lumina nopții dintr-o noapte .

O noapte albă și nebună ,
Se tăvălește-n stropi de lacrimi
Și vrea din clarul , clar s-apună ,
ÃŽntr-un priveghi de grele patimi .

Urmeaz-o tandră dimineață ,
Cu care noaptea se-nveșmântă
Și-ascultător privind-o în față .
M-agăț de tot ce mă frământă .

De spini , m-agăț tremurător
Și parcă totul e un vis
În care toți cu mine mor
Doar eu , de nimenea ucis .