Marasm

O ușă, un pod
Un cer luminos;
Privesc spre speranță
Și-o spulber cu-n gând.

Imaginea a ceea ce-a fi,
Scris pe pereți
Iluzia uitării și uneori
Câte-un drumeț.

Chemări neuitate și-amânări
Cu totul se scurg în timpul pierdut.

Dorințe-nfrânte-n de-amănunt
Comori interzise
Într-un suflet cu totul blând.

Fereastră deschisă, albastru profund.
Picuri de ploaie mă plâng pe pământ
Trăind în tăcere, un suflet pierdut.