nici paris nici budapestă nici

zidurile bucharestului arată ca lâna pe oi
drumuri albe prin care noroaiele imitației încă prestează
târâș pe coate
spre țarcurile confortului divers

singurele păstorițe autentice sunt
cariatidele muzeului enescu
vioara lui se mai aude printre sălciile
miriștii împăienjenite de mașini full option
repezindu-se perpendicular să se adape
din jgheabul betonat al dâmboviței
înțesat de pescari vineți
de pescari flămânzi de așteptare

scuip cu năduf zidul scorojit al bisericii zlătari
un burlan smuls de vânt mă lovește peste buze
un gras vorbind la celular în balconul de la golden tulip
își etalează cele patru stele ale opulenței
nimerindu-mi din înalt cu flegma pantofii

imagine a râsului în crăci

de corcoduși
de duzi
de roșcovi

sunt prizonierul fructelor ce n-au înmugurit
în poala bucharestului vreodată